Cat de mult conteaza vremea

De 3 ani aproape toate partidele mele de pescuit le fac pe Varlaam si nu neaparat ca doar aici sunt pesti mari, ci pentru faptul ca balta e incredibil de grea, iar ca sa ai capturi trebuie sa suferi de multe ori. Cred ca in cele mai multe partide, am invatat lectii pe care probabil nu le-as fi invatat in alta parte. In primul rand am invatat sa am rabdare, ca pestele nu il prinzi usor si nu inseamna neaparat ca daca ai montura in apa o sa ai si trasatura.

Practic pe lacul asta am invatat extrem de multe lucruri pe care nu le stiam, incepand cu pescuitul plantat si frica de a intra prima data pe apa, pana la mod de prezentare al momenlii si multe altele. Pentru mine unul faptul ca e greu nu ma supara, ba chiar e mai frumos. Niciodata nu am avut noroc, spre deosebire de alti pescari care au venit prima data undeva si au prins un peste pe care alti se chinuie de ani sa-l prinda, nu, eu a trebuit sa muncesc si nici prin munca de multe ori nu am avut rezultate.

Am avut "sansa" sa prind liber standul A6, intr-o perioada buna ca data 14-17 Septembrie. Pregatirile le-am facut cu o saptamana inainte. Am ales sa merg pe atractie maxima, aveam semnte, pasta solubila, bile solubile si bile fierte, in care am turnat lichid nutritiv din plin. Aveam aproximativ 10 kg de nada pentru cele 3 zile de pescuit. Cu o saptamana inainte de partida, imi straluceau ochii pe prognoza meteo, vedeam ca o sa ploua toate cele 3 zile cat o sa stau. Din pacate Luni, prognoza s-a schimbat si arata soare si foarte cald, 30+. Initial nu m-am gandit ca o sa fie o problema, singura mea grija era sa bata vantul dominant dinspre A9 spre A6/A4. Vantul care urma sa imi trimita peste in fata. 

Joi ajuns pe balta, peisajul era static, apa era oglinda. Abia se vedeau cateva urme de miscare pe langa maluri. M-am apucat sa descarc masina si am inceput sa ma instalez. Pana la ora 8 seara am reusit sa pun toate cele 3 monturi in apa, pe locuri multumitoare. Nu eram ferm convins ca e bine, dar fiind seara si intuneric, am hotarat sa nu mai stau pe apa sa caut locuri. Vineri a venit un prieten la mine ca mi-a mai spus de cateva locuri. Le-am gasit am mutat balizele pe ele, am reinnoit momeala, am plantat si m-am pus pe asteptare. Caldura si presiunea si-au spus cuvantul, au urmat 3 zile moarte in care nici macar nu am auzit senzorul. Degeaba am incercat sa ma mut pe apa mica, pe apa mare, nimic.

Astept cu nerabdare urmatoarea partida care va fi la sfarsit de Noiembrie. Intr-adevar una dintre cele mai dificile perioade, dar in acelasi timp si frumoase, pentru ca balta se linisteste si intra intr-un fel de hibernare. 

Pana atunci va urez fire intinse si imi pare rau ca nu am putut sa va arat si poze cu pesti.