Prima partida esuata pe 2013

Vin cateodata weekenduri cand parca nimic din ceea ce faci nu iti iese si ajungi acasa fara sa fi prins macar un peste. Asa a fost weekendul petrecut pe lacul Peris din perioada 24-26 Mai, cand parca nimic nu a mers conform planului prestabilit. Dar si aceasta este o partida importanta pentru ca inveti din greselile pe care le faci si pentru ca te pune pe ganduri cum sa rezolvi anumite probleme.

Sa revenim la balta cu pricina, asa cum m-a obisnuit Perisul se prezenta intr-un verde inchis si cu multa umbra facuta de copacii mari care il imprejmuiesc. Daca la inceputul anului culoarea predominanta era maro, acum totul prinsese viata, avand ocazia sa stau la 2 metri de un iepuras in cautare de hrana proaspata. Ma atrage enorm acest lac pentru peisajul superb pe care ti-l ofera. Faptul ca este atat de cochet te face sa uiti de alti factori importanti intr-o partida de pescuit si parca traiesti un miraj. Locul pe care l-am ales a fost stanga corcodus, un loc foarte rar pescuit, iar aici trebuie sa pescuiesti foarte departe, undeva la 120-140 de metri. E foarte greu de ajuns la aceasta distanta pentru ca ai un fir de current deasupra locului respectiv si daca lasi firul la aruncare mai lung risti sa agati firul de current. Asadar trebuie sa gasesti lungimea potrivita pentru a putea arunca sufficient de departe. Desi incercam sa arunc cu un ansamblu cat mai aerodinamic, adica plumb pierdut de 110 g si o singura bila la carlig de 20 mm, imi era aproape imposibil sa ating distanta dorita. In momentele acestea imi doream sa ma aflu pe un alt loc, dar nu ma mai mutam pentru nimic in lume. Asta este norocul.

Abordarea partied a fost una clasica si anume am facut o nadire de apel cu aproximativ 1 kg de bile, poate putin mai mult, dupa care am nadit cate 2 3 maini de bile la fiecare 3 ore.  Pentru mine tactica asta a dat rezultate si pe aceasta ma axez, am auzit de personae care au nadit sapte kg de bile in prima seara ceea ce mie unu imi pare enorm. Ca de fiecare data, atunci cand ajung pe balta pun repede cate o bila pe fiecare montura si le arunc in balta. Dupa 3 ore am primul run, ridic lanseta de pe rod pod si incepe o lupta foarte frumoasa, in care pestele reuseste sacroseteze de 2 ori acelasi fir. Intr-un tarziu il aduc la mal si cand incepeam sa castig teren, ii scapa carligul din gura. Simt o frustrare pe care nu am mai simtit-o de mult. Nu am pierdut de 2 ani un peste la mal si pentru mine lucrul asta era inexplicabil. Intr-adevar mai avusesem cateva ratari in primavara si un peste parcat in agataturile de pe Chiroiu anul asta, dar sa pierd pestele la mal sub nici o forma. Imi derulam in minte drillul facut cu pestele si incercam sa gasesc o explicatie. Nu am pus foarte mare presiune pe peste, dar nici nu l-am lasat sa se joace. A fost un drill normal de Peris, aproximativ 7 minute, care putea sa dureze ceva mai mult daca nu scapa.

Aceasta trasatura a venit imediat dupa ce am nadit, la maxim o ora, deci un lucru era clar pentru mine, mai multa nada. Am nadit inca 300 de g de bile cu speranta ca o sa inceapa un recital de pomina. Era prima data cand aveam run dupa un timp atat de scurt. Noaptea s-a lasat incet pe balta si nici un sunet nu se mai auzea din partea senzorilor. Incepeam sa imi fac griji pentru ca parca simteam ca vremea nu tinea cu mine. Cerul era schimbator, ba era senin, ba plin de nori. Vantul batea din fata cu foarte mare putere, iar in jurul orei 4 dimineata s-a mai linistit. Am nadit dimineata din nou cu aproximativ 1 kg de bile si am stat linistit, cu gandul ca va trebui sa intre pe patul de nada si sa am trasaturi. La ora 11: 45 colegul meu are prima trasatura, si reuseste sa scoata din apa dupa un drill de aproape 15 minute un superb comun de 12.48 kg. Fericiti amandoi pentru ca pestele asta ne dadea incredere ca patul de nada incepe sa isi faca efectul.

Din pacate la ora 14 vremea se schimba pentru a nu stiu cata oara in 24 de ore. Vantul incepe iar sa bata din fata cu putere si lucrul asta afecta clar pestele. E cu totul alta poveste cand vine vreme ploioasa si tine 2 3 zile, alta cand ai schimbari dese de presiune atmosferica. Incep sa imi dau seama ca e posibil sa nu mai am nici macar o trasatura si atunci fac o schimbare si anume incerc sa pacalesc o trasatura folosing pop-up. Sambata seara ne pregatim de mancare si savuram cateva beri, dupa care ne bagam la somn pentru ca din cauza vantului era foarte greu sa stai afara. Dimineata vine usor si fara a fi deranjati. La ora 5 ma trezesc si reimprospatez momeala, nu mai nadesc pentru ca daca pestele nu se hranise inseamna ca aveam suficienta nada pe vad, iar ciortanul nu avea cum sa manance tot mai ales ca aruncasem si 1 kg de monster pursuit foarte deshidratate. Mergem sa ne plimbam pe balta si oarecum vroiam sa stiu unde facusem gresala

Mi-am dat seama ca am prins un weekend slab care mi-a oferit o relaxare totala. O sa revin pentru a incerca din nou sa prind crapi de 2 cifre pe aceasta balta.