Surpriza de la mijlocul noptii!

Inca din Decembrie aveam prestabilite 2 partide pe Varlaam in perioade foarte bune, una in Mai pe A2 si cealalta in Iunie pe B8. Din pacate la cea din Mai nu am reusit sa ajung si am ramas cu partida din Iunie. Pentru mine era a 3-a intalnire cu sectorul B de la Varlaam, dar prima de zona aceasta a lacului. Pregatirile au inceput ca de obicei cu o luna inainte, incercand sa aflu cat mai multe informatii despre B8. Vorbind cu mai multi prieteni am aflat ca exista o insula care poate fie exploatata, avand locuri foarte bune si este zona malului drept care e plina de stuf si copaci si a dat rezultate. Am aflat ca de 2 saptamani standul merge destul de bine si a dat pesti mari. Pregatirile cu nada au fost destul de simple, 4 kg bile, 3 kg seminte, 2 kg pelete, 1 kg de pasta. Ideea cu care am plecat de acasa a fost sa prind cat mai mult, iar din cei multi poate nimeresc macar unul care sa-mi imbunatateasca recordul personal.

Sa o luam cu inceputul si anume standul de pescuit, B8 este capat de linie si lucrul asta e foarte important, pentru ca nu este o zona de trecere, este o zona in care pestele sta si de asemenea ai mult mai multe diferente de nivel decat pe B7. Un alt lucru extrem de important la standul B8 este umbra, este un stand care se preteaza la pescuitul in perioade calde, este un stand ferit de vant si pe toata perioada zilei ai umbra, fara sa fie nevoie de umbrela. Exista curent si cu un prelungitor de 15 m ai curent peste tot in stand fara probleme. 

Revenind la partida, am ajuns Vineri pe la ora 4 pe balta, m-am grabit sa instalez cortul in primul rand, pentru ca vremea era in schimbare si urma sa ploua. Dupa ce am instalat cortul la jumatate de ora a venit o furtuna, care a udat tot. Dupa ce a trecut furtuna reincep despachetarea si imi dau seama ca mi-am uitat minciogul acasa. Incercand sa instalez sonarul, vad ca mi-am uitat si suportul de la sonda. Cu greu reusesc sa fac rost de minciog de la niste colegi, dar suport de sonda nu aveam de unde sa iau, asa ca m-am apucat sa bat tot standul cu prodding stick. Dupa 2 ore de cautari, m-am hotarat asupra a 3 zone, cu adancimi diferite:

1. zona din fata insulei pe care nu aveam cu s-o ignor

2. intre insula si malul drept este o zona cu adancime de 2 m si pietris pe fund.

3. malul din dreapta cu o zona tare, dar nisipoasa

Dupa ce am pregatit nada, facand un fel de terci cu bile sparte, bile de 16 mm, bile de 20 mm, pelete, seminte, pasta, am plantat cele 3 monturi in locurile gasite. Distanta la locurile respective era considerabila, apropiindu-se de 200m. Plantarea monturii am facut-o din barca, luand lanseta cu mine. Un alt aspect important a fost reprezentat de duritatea bilelor de carlig, care sunt foarte importante in astfel de partide. Exista mult peste mic, puiet, care cu siguranta plimba si scutura bilele de carlig si e important sa fi sigur ca ai momeala pe firul de par. 

Am utilizat o montura clasica, blow back, cu fir moale, necamasuit. Carlige am folosit atat long shank cat si wide gape. Pe firul de par am pus un snow man, clasic, cu bila de 20 mm si pop-up de 15 mm. Pentru pop-up am mers atat be mulberry cat si pe pineapple banana. 

Am verificat carligele inainte sa le pun in moturi, marimea carligului a fost nr. 6, pentru ca in ciuda faptului ca standul pare ca ar avea agatatura, nu imi faceam probleme pentru ca aveam barca. 

Noaptea s-a lasat asupra baltii si dupa ce am mancat, obosit dupa o saptamana grea, m-am bagat in pat la somn. In timpul noptii sunt trezit de o trasatura, dar era putin atipica fata de ce avusesem pana acum. Adica nu era un peste disperat, care sa fuga cu montura, bipurile statiei erau constante, ca si cum era ceva motorizat, pastrand turatia constanta. Ridic lanseta de pe rod pod si ma simt conectat cu ceva, dar fiind la peste 180 -200 m, nu puteam sa-mi dau seama foarte bine ce era. 

Cert era ca simteam o presiune constanta asupra lansetei. Un alt lucru diferit, era ca nu simteam vesnicele smucituri, de la datul din cap al pestelui. Ma gandeam sa nu fie o buturuga ceva, dar buturuga pleaca spre dreapta. Dupa aproximativ 20 de minute de lupta continua, pestele ajunge in apropierea malului. Din pacate face o plecare, care imi da de inteles ca am de aface cu un peste mare. Chiar daca avem frana reglata sa ia fir putin mai greu, pestele parea ca ia cu foarte mare usurinta fir. Nu s-a oprit decat dupa vreo 2 minute, timp in care desfasurase foarte mult fir, iar dupa aproximarea mea era la 60-70 de metri de mal. Incet, reusesc sa-l readuc in zona malului, mai face o plecare asemenatoare, dar se simtea ca e mai obosit. Dupa 33 de minute de drill reusesc sa-bag in minciog. Cred ca unora 33 de minute li se pare mult, dar atat au fost, de la 1:51 pana 2:24. De multe ori auzeam chestia asa ca atunci cand ridici miciogul simti ca pestele are peste 20. Cand am ridicat minciogul mi-am dat seama ca pestele respectiv era cel mai mare al meu. In salteaua de primire era masiv, imens, efectiv umplea salteaua de primire. Ii scot acul si il pun in sling, cantarul se opreste la 22.800 kg.

Eram in extaz, nu imi venea sa cred, ca prima trasatura, dupa nici 6 ore de la plantare, era un peste de peste 20.300 kg. Cu greu am reusit sa-l tin la poza, dar a iesit una frumoasa. Dupa 4 ani de zile, am reusit sa-mi implinesc visul de a reusi sa prind un peste mai mare de 20 de kg. Cu siguranta mai sunt ghinionisti ca mine care au ani de zile pe o balta cu peste mare, dar pentru mine ghinionul s-a oprit.

Pentru a putea avea captura vietii, ai nevoie in primul rand de loc bun, ac ascutit la montura, nada buna si nu in ultimul rand muuuult noroc. La aceasta partida toate au concurat la aceasta captura. Pana data viitoare va doresc fire intinse si sper sa mai reusesc sa pun pe salteaua de primire astfel de exemplare.